Mărul (Malus domestica), este o specie de plante din familia Rosaceae, cultivatã pentru rodul său, apreciatã ca hrană. Această specie cuprinde între 44 și 55 de soiuri, care se prezintă ca pomi sau arbuști. Varietățile de măr cresc în zona temperată nordică din Europa, Asia și America de Nord, printre acestea existând un număr mare de hibrizi.
Cea mai răspândită formă a mărului este mărul de cultură.
Domesticit acum mai bine de 15.000 de ani, originea sa pare să fie Caucazul și țărmurile Mării Caspice. A fost introdus în Europa de către romani și astăzi există aproximativ 1000 de soiuri / soiuri, ca urmare a nenumăratelor hibridizări între formele sălbatice. Este o sursă excelentă de vitamine.
Este un copac de dimensiuni medii (4 m înălțime), cu coroana deschisă rotunjită și numeroase ramuri care se dezvoltă aproape orizontal. Frunzele, stipulate și pețiolate scurte, sunt ovale, acuminate sau obtuze, cu baza în formă de pană sau rotunjită, în general zimțată, dar ocazional subîntregă, de culoare verde puternică și pubescență pe partea inferioară. Când sunt stoarse, degajă o aromă plăcută.
Inflorescența este un vârf umbeliform sau corimbiform cu 4-8 flori hermafrodite cu ovar inferior, cel central fiind primul care se formează într-o poziție terminală,fiind cel mai dezvoltat și competitiv fiind denumit în mod obișnuit „floare de regină” și care produce fructe de cea mai mare calitate.
Mărul înflorește primăvara înainte de apariția anuală a frunzelor sale.
Marul se coace de obicei toamna. Mărul sălbatic se distinge printr-o culoare verde gălbuie și un gust acru.
Povestea mitologicã a mãrului este interesantã.
În mitologia greacă, eroul grec Heracles, ca parte a celor Doisprezece Munci, a fost forțat să călătorească la Grădina Hesperidelor și să adune merele de aur din pomul vieții care se afla în centrul ei.
Zeița greacă a discordiei, Eris, a rămas nefericită după ce a fost exclusă de la nunta lui Peleus și Thetis. Ca răzbunare, a aruncat un măr de aur cu inscripția Καλλίστη (Kalliste, uneori transliterat Kallisti, „Pentru cei mai frumoși”), la sărbătoarea nunții. Trei zeițe au revendicat mărul: Hera, Atena și Afrodita. Mărul a fost dăruit Afroditei în urma judecății unui muritor, Paris din Troia, care îşi atrage ura celorlalte două zeiţe. Afrodita a făcut-o pe Elena din Sparta să se îndrăgostească de Paris şi să fugă cu el în Troia. Acesta a fost motivul izbucnirii războiului troian.
De aici a rămas expresia Mărul discordiei, care se aplică oricărei surse de dispută.
Chiar dacă este un aliment, calitățile sale terapeutice sunt cunoscute încă din timpuri străvechi. Plinius cel Bătrân îl recomanda în bolile de stomac, iar ceva mai târziu, călugărița Hildegard von Bingen recomanda mărul contra migrenelor, a durerilor de ficat și de splină.
Mărul are acțiune tonică, diuretică, uricolitică, depurativă, antiseptică, intestinală, laxativă. Poate fi folosit pentru ameliorarea asteniei, a surmenajului, în convalescență, anemie, reumatism, gută, litiază urică, hepatită, colibaciloză, stări febrile, ulcer gastric, gastrite, insomnie, diabet.
Partea comestibilă a mărului este receptaculul (o prelungire a codiței), iar fructul în sine este ceea ce se numește în termeni populari „cotor”, parte care în cele mai multe cazuri nu este comestibilă.
Cojile de mere conțin acid ursolic, care, pe baza experimentelor pe șobolani, crește masa mușchilor scheletici și a țesutul adipos brun, de asemenea scade grăsimea de culoare albă, reduce obezitate, intoleranța la glucoză și steatoza hepatică.
Mărul crud acționează ca o pastă de dinți excelentă din două motive; pe de o parte, ajută la curățarea dinților; pe de altă parte, modul în care este ingerat permite eliberarea alimentelor rămase în gingii.
Decoctul de mere este utilizat ca şi calmant ușor în insomnii ușoare
Cidrul exercită un efect diuretic discret, deci este recomandat ca tratament complementar pentru edem (în acele cazuri în care alcoolul nu este contraindicat).
Fructul conține 80% apă, 15% carbohidrați și un conținut scăzut de 5% proteine. Este bogat în pectină, vitamine, acid malic, acid tartric și acid galic, precum și sodiu, potasiu, magneziu și fier.
Existã o lista a sinonimelor: Malus sylvestris (L.) Mill.;Malus communis Poir.;Malus domestica Borkh.;Malus malus (L.) Britton;Pyrus malus L.;Pyrus pumila (Mill.) K. Koch;Malus sylvestris auct. non (L.) Mill.;Malus praecox (Pall.) Borkh.;Pyrus malus var. paradisiaca L.;Malus pumila var. niedzwetzkyana (Dieck) C.K. Schneid.;Malus sylvestris var. praecox (Pall.) Ponomar.
“Regele fructelor este mărul.”
Dr.Virginia Faur